Zecimalele lunii
cu o mie de cai
poți cumpăra o scară spre cer
dar liniștea cu glas de greier
nu o poți hașura
stând la fereastra ovală a orizontului
cu pintenii înfipți în talazul ierbii
câte secunde dorm în lanul de veghe
șchioape de infinitul o sau de interminabilul a?
număr stelele care înrămează bolta
unde se scaldă luna rotundă ca o zecimală
vor apune iubiri în filigran
iar noi vom sparge fosforul secundelor
mângâind coama cuvintelor
ce îmi flutură peste umeri
respir sarea albă
pe lună plină
/sepie a mărilor înstelate/
cine își va îneca sorții
cine aburul nopții îl va ancora lângă mal?
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre secunde
- poezii despre stele
- poezii despre somn
- poezii despre numere
- poezii despre noapte
- poezii despre lună plină
- poezii despre iubire
- poezii despre infinit
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.