Am o boală-n mine!
M-am îmbolnăvit, grav, de România
Ca de-o boală sfântă dată din bătrâni,
Carnea mea-i e lutul și îi port câmpia,
Iar în vene-mi curge apa din fântâni.
Bat în mine doruri - lanuri în furtună
Codrul meu de pâine are gust amar,
Sărăcia oful satelor îngână
În doinirea blând-a frunzei de stejar.
Vănturată cade, frântă sub blesteme
Bătută de piatră, luată-n viitură.
Țara mea în mine disperată geme
Și-ale ei jelanii-n suflet mi-s arsură.
Plânge-n mine crucea codrului când moare,
Apele ce matca nu și-o mai găsesc;
Când se surpă stânca inima mă doare
Și de-această boală simt că mă sfârșesc!
Mă-nvelesc cu cerul - pătură de stele,
Și privesc spre mâine cu ochi de pământ;
Am o boală-n mine - plânsul țării mele
Și-l doinesc cu jalea închisă în cuvânt.
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre țări
- poezii despre patrie
- poezii despre boală
- poezii despre apă
- poezii despre viitor
- poezii despre sărăcie
- poezii despre suflet
- poezii despre stânci
- poezii despre stele
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.