Și ce-i cu asta?
E iar potop... alunecă pământul...
oamenii aleargă năuci
să-și împlininească dorurile,
fiindu-le teamă că nu mai apucă să guste
mult râvnitele
plăceri lumești, în haosul ce răsare peste tot,
privesc neputincioși cum se duce totul de râpă,
cum speranțele lor de trăinicie a fumului
sunt spulberate și zădărnicite
de Cel Nevăzut, dar simțit și recunoscut fie și numai subconștient și de ultimul necredincios.
Arde lumea, iar dansului focului îi scapă duhul din brațe,
nereușind să-l mistuie, pentru că a fost gândit să fie indestructibil
și atunci, se mulțumește numai cu trupul atât de fragil, atât de
vulnerabil.
E iar potop... alunecă pământul...
alergăm năuci,
pentr-o gură de aer,
dar nici de data asta
nu catadicsim să pricepem
NIMIC...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre subconștient
- poezii despre plăcere
- poezii despre mulțumire
- poezii despre gură
- poezii despre fum
- poezii despre frică
- poezii despre foc
- poezii despre dor
- poezii despre dans
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.