Strămoș
mă uit la tine... mi se pare
că te cunosc de undeva
nu ești bunicul care-odată
din vârf de munte cobora?
aveai opinci... desaga-n spate
si cioareci albi dintr-o aba
pe cap purtai căciula dacă
si-un zâmbet ochii-ti lumina
ești tu... cel desenat in carte?
esti pe Columna lui Traian?
esti tatăl Anei lui Rebreanu
ce dus pe gânduri rămânea?
esti Ion... sau Gheorghe... nu contează
tu esti legat de-acest pământ
privește Dumnezeu și tace
tu pentru mine... ești un sfânt!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre zâmbet
- poezii despre tăcere
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre religie
- poezii despre munți
- poezii despre gânduri
- poezii despre desen
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.