Gând vânat de lupi

Mi-e gândul legat de un mânz nechezând,
Alergând aiurea prin mine,
Copita scânteie, în vânt spulberând
Cuvintele reci, cabotine,
Şi frântă e puntea spre tine.

Se sfarmă-ntre pietre chiar mâna mea dreaptă,
În sângele meu înmoi pana,
Fără folos trupul meu mai aşteaptă
Din mână străină coroana
Şi inimii-n dragoste, hrana.

Mă-nghite pădurea cu vinete căi
Şi lupii stau negri la pândă,
Când urletul lor se aude prin văi
Şi tabără gloata flămândă
Mă plec lângă mânz, sub osândă.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!