Prea mulți cai înstelați
ne ară câmpul
geme sub brazdă fiecare mort
le înfloresc sub unghii amintirile
până când câmpul se umple de ierburi
și ierburile de glasuri
și glasurile te caută
până când soarele își scutură dinții
în lan
până când florile mor în ciocuri de pasăre
până când păsările își lasă în carnea ta
foamea
ca o sămânță
în pământul cailor mei înstelați
poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păsări
- poezii despre moarte
- poezii despre flori
- poezii despre cai
- poezii despre dinți
- poezii despre arat
- poezii despre amintiri
- poezii despre Soare
- poezii despre Pământ
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.