Glasul ceții
Iar vorbesc cu umbra
Ea mi-e singura...
Ce nu mă părăsește
Lin în spate pășește.
Adunând răvașele
Ce le las cu poemele..
Scrise cu sângele ei
Din mercur lunar de zei.
Turnat singurătății
Cu glasul crud al ceții
Ce-nvăluie cimitiriu
Ceea ce sunt să nu fiu...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vorbire, poezii despre timp, poezii despre sânge, poezii despre singurătate sau poezii despre poezie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.