Rădăcini-mi bat
Rădăcini-mi bat în cocon, cântând
Primăvara simțită de condei-n vânt
Aripile să-mi zbat din nou, să zbor...
Înălțător din iernile filelor
Înmugurind versurile-nghețate
De muză plecată în sud, departe.
Rătăcită prin miraje de condei
Lăsându-mă în geruri de idei...
Scufundate în călimara goală
Îngropată prin zăpezi de smoală.
Căutându-mi florile de trandafir
Retezate ucigător fir cu fir...
Răsădite și uscate în dunele
Răsfirate deasupra cu șoaptele...
Grifonilor mascați în ciocârlii
Întunecând soarele meu din poezii
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Petru Daniel Văcăreanu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vânt
- poezii despre trandafiri
- poezii despre primăvară
- poezii despre poezie
- poezii despre măști
- poezii despre idei
- poezii despre iarnă
1 dolion [utilizator înregistrat] a spus pe 27 iulie 2018: |
| Rădăcini-mi! E imposibil de pronunțat! |