Ai crezut

Ai crezut că stai rezemată
De spatele pierderilor,
Constrînsă de promisiuni deşarte
Ai stabilit relaţii veninoase
Care se sprijină de tine
Realizînd defăimare şi stres.
Ai persecutat un părinte
Care s-a purtat iubindu-te.
Ca o leoică a stat în cuşcă
Ca să te apere, crezînd că eşti o fiică.
Acum cînd eşti înconjurată
Doar de cobre şi jivine
Realizezi ce prost ai cumpărat,
Ce lacrimi venin s-au strecurat în tine
Punîndu-le peste ceea ce te-a salvat.
Ai strecurat minciună şi durere
Vestind numai prostii.
Acum este timpul protestelor,
Al palmei pline de trecut.
Cum ai putut să crezi în veninoşi?
Crezînd că binele îţi vor
Cum să te suporte o spurcată,
Cînd presiune ea punea
Să te alung din viaţa mea?
Eu nu am făcut-o,
Nu am trecut peste drama sufletului tău.
Am supărat credinţa şi iubirea
Ţinîndu-te la pieptul meu.
Atracţiile perverse se atrag.
Păstrează transpiraţii numeroase
Ca să te soarbă într-un pahar.
Eşti tristă, supărată tare!
Eu una nu te-am trădat
Şi nici în tine nu am dat.
Acum reprim toată durerea
Precum şi drama din trecut,
Purtată de veştile bune
Şi de răspunsurile venite din cer.
Aceasta este drama ta,
Laur trecut peste tine
Purtat de predestinat nume!
Ai păstrat veninul
Ca să loveşti cu teroare,
Să treci cuvintele în spinare
Aruncînd cu stresuri şi teroare.
Ai aruncat cu pietre şi ai uitat
Că piatra vieţii te loveşte,
Că eşti precum cel ce a aruncat
Cu pietre peste vieţi iubite.
Eşti stresată, pierdută!
Aceasta cale de ai ales
Pe-o streaşină prea mică,
Pe-o punte prea abruptă
Ce scîndura-i e ruptă
Riscînd doar dureri şi chin.
Această poveste este reală
Precum şi stelele pe cer
Şi Soarele de priveşte
Spunînd timpul tău a fost ieri.
Ai ucis cu propria mînă
O mamă ce te iubea
Şi o soră divină ce nu te va ierta.
Nici Soarele şi nici Luna
Nu pot ierta asemenea făpturi
Ci te condamnă la pieire
Acum şi în veacurile ce vin!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!