Păstrez în minte...
păstrez în minte chipul tău
păstrez și rujul tău
pe buze
arome rare simt
în nări
și retrăiesc zile apuse
când pielea ți-o ating
cu gândul
furnicături se adună-n corp
un strigăt mut mă cheamă-n
neguri
te-aș lua cu mine... și-aș lua tot
bine ori rău de-o fi cu noi
în doi
e totuși altceva
vom râde plânge și împărți
câte un pic...
că tolba-i grea
sau chiar mai mult
din ce-a strâns soarta
pentru un suflet de creștin
să nu ne pese când putința
va fi o cifră-n...
buletin.
poezie de Gabriel Stănciulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Gabriel Stănciulescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre râs
- poezii despre zile
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre ruj
- poezii despre plâns
- poezii despre gânduri
- poezii despre creștinism
- poezii despre cosmetică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.