România mea
Politica noastră (ce formă difuză a spaimei!)
ne pierde, treptat, în măsuri delirante,
politrucii se-ascund, zi de zi, în spatele faimei
istoriei noastre cândva onorante.
Schimonosită mai ești, Românie
Doamne, ce generații cu memoria scurtă!
România mea, oare câtă de Tu mai ești Tu
și cât de noi mai suntem noi?
Doamne, nu transforma într-o colonie mancurtă
o țară cândva de voievozi și eroi!
Renaște-ne, redă-ne onoarea, în ritmuri allegro,
nu în ritmuri andante,
și schimbă-ne cărările intens emigrante...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dumitru Sârghie. [Vezi și următoarele:
- poezii despre spaimă
- poezii despre ritm
- poezii despre politică
- poezii despre onoare
- poezii despre istorie
- poezii despre eroism
- poezii despre emigrație
- poezii despre celebritate
- poezii despre România
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.