Vindecați prin iubire
În Univers era o rană,
Pe care o făcuse-un zeu,
Servindu-i lacrimii drept hrană,
Purtându-și șișul sub pulpană,
Săpase-n ceruri defileu.
Din atât plans și așteptare
Un alt potop se pregătea,
Se spălau sfinții pe picioare,
În apa lacrimii amare,
Și nimeni nu ne ocrotea.
Îngenuncheată fără milă,
Când se credea că a murit
Sub cine știe ce feștilă,
Bolnavă, tristă, inutilă,
Iubirea a înmugurit.
Din muguri floare în neștire,
Din floare-fruct, din fruct-parfum,
Până la margini de smintire,
Iubire reflectând iubire:
Noi, rana cerului nebun!
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre muguri
- poezii despre iubire
- poezii despre tristețe
- poezii despre sfinți
- poezii despre picioare
- poezii despre nebunie
- poezii despre flori
- poezii despre boală
- poezii despre apă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.