În filele de carte

Ma strigă departarea din ce în ce mai tare
Cu porţile deschise chemându-mă la drum
Am să te las iubito, chiar dacă ştiu că doare
Mă risipesc tăcere ca flăcările-n fum...

Era cândva o vreme când visele-mi duceam
Pe crestele speranţei dulce iarbă să pască
Din fluierul de suflet cu doruri te doineam
Scânteie răsărită-n frământări de iască...

Îmi răsăreai o viaţă cu iz de primăvară
Şi-mi colorai cuvântul cu ochii ce-mi zâmbeau
Ca zilele să fie senine şi să piară
Tristeţile ce grele pe suflet se-aşezau...

Dar timpul nu mă iartă, tributul său îl cere
Golind clepsidra care îmi numără bătaia
Din inima ce plânge iubindu-te-n tăcere
Când între noi aşează cumplită departarea...

Te las iubito...-i vremea să-mi iau la revedere
Mă duc pe-un drum ce are
doar sensul pentru dus
Voi lua cu mine greul şi tot ce e durere
Şi-ţi las iubirea-n urmă, cuvânt în vers ascuns...

Să nu mă plângi, zâmbeşte! Lumina să m-ajungă
Pe calea neumblată ce astăzi ne desparte
Citeşte şi mă iartă, din gând dureri alungă
Păstrează-m-amintire în filele de carte...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!