Dansul
Bogat în fantezie, plin de armonie,
maxim de senzații și supremație,
limbaj universul, dansul e libertate,
cea mai profundă intensitate.
E sufletul oglindit de corpul în mișcare
la unison cu muzica, domnească floare,
venită transcedental, de viață adăpătoare.
E compania durerii concentrată-n lacrimă
și-al surâsului ce înlătură orice patimă.
Dansul e poezia în care fiecare cuvânt
e mișcarea universului ce coboară plăpând
în expresia verticală a dorinței orizontale
a celui ce dansează privind spre soare-răsare
sau ploia venită din cerul misterios,
făcând invizibilul, vizibil armonios.
Dansul, cel mai sublim, mișcător și frumos
e viața însăși, nu o broderie privită pe dos.
Sunt balerinii ce forma și-o pierd
devenind mișcare, proces, energie,
care încet, încet se topesc,
lumii, a lor entitate dăruiesc.
Sunt oratorii care folosesc limbajul mut
frumusețea vieții oferind în absolut.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre dans
- poezii despre superlative
- poezii despre mișcare
- poezii despre frumusețe
- poezii despre suflet
- poezii despre poezie
- poezii despre muzică
- poezii despre libertate
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.