Insula crapilor capital

La locul cu crapi capitali,
Mulţi ageamii, puţini pescari,
Pe malul Dunării recruţi,
Puţini aleşi şi pricepuţi.

Pe sub frunzarul de pescar,
Miroase-a urină de cal,
Atârnă o prelată şui,
În prepelecul fără cui.

Urme de cai şi de şacali,
Ce urlă noaptea infernali,
Vetre de foc ce-a ostenit
Şi dreptul primului venit.

La Papadia prin nisip,
Sudori de om ce-a ostenit
Şi malul tot mai frământat,
Cu urme de pescar blazat.

La locul meu de sărbătoare,
Prin pomi căzuţi fac lumânare,
Toţi plumbii mei turnaţi în linguri,
Sub trunchiuri se aşează singuri.

Iar graniţele dunărene,
Separă crapii mari de mrene,
Aşez acolo bob de lapte,
Din drugi ce nu sunt încă coapte.

Cu gust de miere încântătoare,
Din faguri aduşi de fecioare,
Încinse cu brâu de sulfină,
În nopţile cu lună plină.

Şi-apoi driluri năucitoare,
Zăresc cârlige lucitoare,
Nailonul cântă cu un şuier,
Un tânguit ciudat de fluier.

Salturi nebune, stropi lucind,
Balauri bulucind spre grind,
Splendoarea luptei peşte-om,
O fracţie de polinom.

Sublim balet obositor,
Sărutul eliberator,
Iar mâine alţi sentimentali,
La locul cu crapi capitali.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!