Cine sapă groapa altuia...

Coiotul, un gropar dotat c-o sapă,
În timp ce pe-nserat săpa o groapă,
Deşi pământul tare şi uscat
Nu prea îl înghiţea pe răposat,
Văzu şocat că-l aştepta afară,
O-adevărată bombă nucleară;
O vulpe neagră-n straie de mătase,
Având armate câteva focoase
Ce ticăiau cu zgomot de foreze,
Ameninţând subit să explodeze.
În timp ce lacrimi mari vărsa cu stil,
Cu-accentuat parfum de crocodil,
Ea-i povesti de traiul ei amar,
Alături de-un bărbat beţiv, curvar,
Ce-o mai lăsase şi cu doi copii,
(Făcuţi c-un lup şi-un urs prin bălării).
Mascând, cochetă, lacrima cu fard,
Se plânse că nu are bani pe card,
Şi-ar prefera cum viaţa este dură,
Pe loc, să-i facă plata în natură.

Morala

Când sapi la altul groapă între brazi,
Plătit de dame ce îşi pierd bărbatul,
E riscul ca-n aceleaşi gropi să cazi...
În care a căzut şi răposatul!

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!