Rugă pentru timp

Timpule, rebelă clipă,
Cetineşte zborul tău
Că mi se deşiră ghemul
Răscolind păreri de rău!
Tu nu oboseşti vreodată?
Vino, stai pe prispa mea,
Odihneste-te oleacă,
Vreau a te-ntreba ceva:
Ce să-ţi dau spre multumirea-ţi
Ce oare te-ar mângaia,
Să-ţi întorci o vreme roata,
În copilaria mea....???
Ca-mi doream cu foc şi-ardoare
Mult prea repede sa cresc,
Nu stiam ca dorul doare
Şi ca oamenii ranesc....
Şi credeam c-orice iubire-i
Sincera ca cea de mama
Şi tradarea-i doar o vorba,
Nu un fapt, de buna seama...
Du-ma, hai si ma ascunde
La capita cea de fan
Din casa copilariei,
Unde raiul e stapan...
Şi-am sa las de bucurie
Doar o lacrima sa cada
Poate o veni si mama,
Langa mine ca sa sada...
Timpule, hai, fie-ti mila,
Daca vrei, te şi platesc,
Du-mă în copilărie,
N-am să vreau mare să cresc...

poezie de Licuţa Pântia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!