Dimineaţă străină

nu ştiu unde m-am trezit
vin exact spre mine
cineva mă trage de mână doi paşi
camere mici pe roţi alergau în jur
toţi se grăbesc s-ajungă undeva
case suprapuse cu pereţi transparenţi
eu nu-i cunosc
de unde vin ei
cineva mă priveşte cu ochi mari
coloraţi clipind încet
faţa i se întinde ochii aproape i se închid
ca şi când ar vedea ceva vesel
un individ mic dintr-o generaţie foarte tânără
scoate printre buze o bilă sintetică pe-un ax
cu o compoziţie mare de glucide
şi mi-o dăruieşte foarte sincer
văd în contralumină
pe protectorul ce-l ţine de mână
mişcând capul într-un gest aprobator
cineva se-apropie cu o mâna întinsă
privindu-mă-n ochi mormăind
şi imitând bine sentimente de milă
altcineva ne dă câte-o hârtie mică
i-am dat-o lui care aduna hârtiile mici
şi făcu un ritual special pentru mine
într-o mulţumire cu aceleaşi sentimente
tot mai mulţi mă privesc ciudat
indivizii ăştia încearcă să-mi fure
orice rezervă energetică
o să fiu atent la gândurile mele
trebuie să găsesc un loc pentru somn
ca să mă trezesc acasă
dar deja m-am implicat în viaţa asta
oare mi-am dorit altă lume

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!