Gânduri dezgolite de veșminte
Patul meu, te-așteaptă dulce,
Să te-ascundă-ntre cuvinte,
Când vor gânduri să se culce
Dezgolite de veștminte.
Lasă-te-ntre perne-ntinsă
Și cuibar îți fă din mine,
De-un sărut când ești atinsă,
Peste sânul stâng, știi bine.
Te topește-ncet, ca fulgul
Peste pieptu-mi ars de dor,
Cerul când ascunde-amurgul,
Într-o clipă de amor.
Cad în așternut, luceferi,
Aruncând scântei și foc,
Cât mai suntem încă teferi
Vreau în tine să-mi faci loc.
Și în noaptea asta sfântă,
Când priviri sclipesc nebune,
Palmele-mi adânc frământă
Trupu-ncins, ca un cărbune.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sărut
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre noapte
- poezii despre gânduri
- poezii despre foc
- poezii despre dor
- poezii despre cărbune
- poezii despre cuvinte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.