Spiritul meu "lusian"

Sălbatic trece liniştea prin mine
când huzuresc în dimineţi de vară
iar tu, din roua clipelor divine,
faci scări căci îngerii din cer coboară

pe-aleea Raiului de mult uitată
la tine-n noaptea de pe urmă
când ţi-am bătut, timid, în poartă
crezând că visul meu se curmă

de-atâta patos, zumzet nefiresc,
îmi freamăta iubirea în tăcere
ce mi se-ntâmplă, -mi pare nelumesc
să-mi fie viaţa asta numai miere?

culeasă-n stropi de-arome îmbietoare
pe buze, adunate-n faguri,
mi-e gura ta, dorinţă arzătoare,
ce-n taină îmi dărâmă praguri

pe care mi-a fost teamă să le trec
deşi, credeam că-s aprigă femeie
doar tu m-ai provocat să mă întrec
şi m-ai făcut să cred că-s dumnezeie

rămâi la cârma vieţii mele, căpitan,
să nu îmi intre traiu-n vreo derivă
tu ştii c-am spirit ager, "lusian"
cu care-nving trăirea-mi emotivă

rămân legată cu atâtea noduri
de barca inimii ancorată-n apa
ce-o traversează, uneori, fiorduri,
când uiţi să-mi onorezi agapa

ce-am rânduit-o în onoarea ta
eu valul tău... tu luntrea mea!

poezie de Lusiana Drăguşin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!