Trandafirul iubirii
Răsarit cu șoaptă de frunză confuză
Lumea nu-l băga în seamă
Incet câte un spin-i apărea suav.
Toți începură să strige cu frică...
Ne va ințepa... și vom sângera!
Dragostea oarbă la imbrățișat
De nu știu câte ori a oftat
În spini... numai ea știe...
Și... minunătie...
O adiere o strigă cu șoaptă nemaiauzită
De nimeni, de nimeni simțită..
Si orbă cum era, dragostea,
Se aplecă să o simtă mai aproape
Petalele o sărutară,
Lumea in turmă privea invidioasă
Cum, cum nu văzură și simțiră
Iubirea care răsăre!
De nu fugi de defecte
Și le săruți...
Cu dragoste...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Petru Daniel Văcăreanu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi poezii despre iubire, poezii despre trandafiri, poezii despre sărut, poezii despre invidie, poezii despre frunze, poezii despre frică sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.