Tu știi din noaptea nopților
Dacă-ai știi la mine-n piept cum se gudură lumina
N-ai mai da vina pe sorți ori că razele-ar fi vina
Tainicei, capcană ție când în cale îi ieșiși,
Inimei, volbură plină de tăciunii mei nestinși
Dacă-ai știi, la mine-n piept suflul ia alte destine,
Se amestecă cu tine, dragoste în tot ce miști,
Mă supun la veacul tău, orizonturi clare, pline
De șoptirile-ți divine, faimei în care perșiști
Dacă-ai știi la mine-n piept câte frunze au rămas
Verde viu, când trebuia să le fie de-întomnare;
Și astăzi mai stau furtuni fără mâini și niciun glas
Nu mai vine, nu mai pleacă, îmi ești tu neînsingurare
Te îndeamnă pulberea-ți fină, esență a luminii
Să mă înșfaci cu zorii din forma suferindă;
Dacă mă lași acum, jur c-o să-i porți strai vinii
De a nu ști, în veci, câtă mi-e inima murindă.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre vinovăție
- poezii despre noapte
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre promisiuni
- poezii despre prezent
- poezii despre mâini
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.