Pas
deodată
am auzit copacii
alungindu-și umbra
pe pământ
ca o melodie
cu brațele reci
pasul meu trece în gol
împins de pleoapa
ce a strâns
visul
într-un bob de nisip
plutește nevăzutul
prin frunze oarbe
absorbind
depărtări după depărtări
cuvântul îți este lacrima suptă din gheară
ah!
rotunda melancolie
izvorâtă din propria țărână
s-a rătăcit azi
în mine
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre prezent
- poezii despre nisip
- poezii despre muzică
- poezii despre melancolie
- poezii despre frunze
- poezii despre cuvinte
- poezii despre copaci
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.