Icoană
mai lasă-mi un cuvânt viu
dacă păsările îți dorm
sub rădăcini de piatră
celor ce aud
plânsul tăcerii
dă-le paharul adânc
să-l umple
de zbor
celor ce văd
piatra din lună
dă-le timpanul mai larg
să-l umple
de foc
celor ce simt pământul
cum se adâncește în trup
dă-le pentru o zi
vârful de stâncă
să le fie coroană
celor ce gustă
din sângele fânului cosit
dă-le tălpi străine
să învețe plângând
limba ierbii necoapte
și-atâtea lacrimi să fie
să nu mai încapă
în niciun cuvânt
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre învățătură
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre stânci
- poezii despre somn
- poezii despre păsări
- poezii despre plâns
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.