Respirație
Tu ești buenos aires, ești ozon,
mă tem să te respir pân' la extaz,
cu riscul plenar să mă crezi filfizon,
tu ești prințesă și eu sunt cneaz...
Ești Iaroslavna, sunt cneazul Igor,
eu te respir, o!, când tu mă respiri,
Galițchi, fratele tău, bată-l de șogor,
ne suspectează că suntem vampiri.
Trupul tău scapără-n curbe semețe,
spre ochii tăi negri, privesc siderat,
când sânii tăi- pietre- imploră tandrețe,
tu mă respiri, eu te respir- înspiralat!
Mai e o vreme și vom trece Donul,
părul tău negru-i ca pana de corb,
eu te respir, ufff!, iar tu-mi ții isonul,
ca, într-o zi bună, să pot să te sorb...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vampiri
- poezii despre sâni
- poezii despre păr
- poezii despre ozon
- poezii despre ochi negri
- poezii despre ochi
- poezii despre negru
- poezii despre frică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.