În umbra nopţii

O umbră-n a nopţii lumină,
tăcere-n sclipiri de mormânt,
cu mers furişat, de felină,
apari, ca o pală de vânt.

Te-ndrepţi către locuri ascunse
adânc, în sinistrul decor,
mergând pe cărări nepătrunse
tu, spirit prin lumi călător.

Eşti rege în jungla cea mare,
vestit ucigaş, jaguar
şi tatăl aceluia care
îşi plânge destinul amar.

Aşteaptă, ascuns în desişuri,
schinceşte şi cheamă în van
pe cea care zace-n hăţişuri:
nu ştie că este orfan.

Dar tu l-ai găsit. Este sânge
din sângele tău şi doar tu
eşti cel ce mai poate înfrânge
o soartă ce, vieţii,-a zis: nu!

El vine, ţi-ascultă chemarea,
se-ndeamnă, cu paşii-i cuminţi,
spre prada ce-aşteaptă strânsoarea
uşoară a micilor dinţi.

Prin noapte, sunt tot împreună,
iar jungla, tăcută şi ea,
priveşte, sub lacrimi de lună,
un rege, un prinţ şi o stea.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!