De aducere aminte
Mai simți, mai știi, auzi venirea nopții?
Celei în care mi-am lăsat laurii veșniciei;
De sete și de-înseninare, de zâmbet îți erau,
De-aducere aminte că ți-am fost prima oară
Lăsarea înserării-mi va plânge poverile din pași,
Vacarm ce o să-ți deraieze iarăși somnul,
E-atât de dulce chinul și-acest arbore ce-mi stă plin,
În loc de frunze, ramuri, suflet îngreunat de beznă
Mai știi, mai simți cum se rupea cerul, plânset în sfinți?
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Cipriana Tanu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre plâns
- poezii despre zâmbet
- poezii despre suflet
- poezii despre somn
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre noapte
- poezii despre frunze
- poezii despre crengi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.