Călător
în cerul ferestrei
zvonul întors de corbi solitari
are puterea să râdă spasmodic
să plângă din prezentul perpetuu de tuș
oameni de ghips
zei cu fața întoarsă pe socluri
într-un trecut ce curge ca apa
pe geamul marii odăi
unde putrezește speranța
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre trecut, poezii despre singurătate, poezii despre prezent, poezii despre plâns sau poezii despre apă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.