Dacă-mi rămâi cireș
Există-n dragoste o plinătate
Când nu mai poți nimic, decât să plângi.
Lăuntrul tău, altar de pietate,
Rezistă despărțirii îndelungi.
Suntem pe rând, când efemeri, când veșnici,
Pășind încet pe-nsulițatul gard,
Care împarte lumea în titanici
Și cei care pândesc un revanșard.
Așa cum floarea-și merită cireșul,
Care îi dă parfum din trupul lui,
Să ne iubim asemeni cu plăieșul
Cu ochiul ager peste hatul lui.
Nu-i plânsul nostru în zadar, socot,
Dacă rămâi cireșul meu de tot!
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre plâns, poezii despre iubire, poezii despre cireșe, poezii despre ochi sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.