Carantină
m-au prins la granița
dintre lanuri, cu îndoieli
de fum mi-au țintuit trupul
pe cel mai înalt zid văzut
vreodată de vreun ochi alb
în marile spărturi de grâu
iar sufletu-mi l-au biciuit
cu flori de cimbru
atât de mult l-au schingiuit
pân-a "cedat" și-a zis
luați-mi trupul
eu pot să zbor cu mult mai sus
decât umila coajă de fum
spulberată de ape și vânt
loc pe care-l numiți carantină
în lumea voastră tristă și rece
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorica Iliescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre înălțime
- poezii despre vânt
- poezii despre tristețe
- poezii despre graniță
- poezii despre fum
- poezii despre flori
- poezii despre cereale
- poezii despre apă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.