Momentul
Vine momentul când inima tace...
Nu mai vorbește prezentului despre trecut,
Nici despre un alt început.
Se cuibărește în tăcerea
Ce o învelește ca pe un prunc
Nenăscut încă...
Așteaptă ca renașterea să izvorască
Din adâncurile intangibile, reci...
Calcă cu tălpi de lumină
Pe catafalcul de roze
Și îngerii se opresc și desenează drumul,
Devenind candelă și mir
Pe fruntea de crin...
Bine-ai să pleci,
Bine-ai venit!
Pe irisul tău împietrit
Ai pitat suferința și bucuria,
Acum fugi de culorile vieții
Scăpărând lumina într-un alt univers...
Picuri liniște în paharul destinului
Și îți înmoi taina
În paharul necunoscutului,
Apoi devii aripă
Peste care se depune
Nisipul tăcerii.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre lumină
- poezii despre îngeri
- poezii despre început
- poezii despre vorbire
- poezii despre viață
- poezii despre trecut
- poezii despre trandafiri
- poezii despre suferință
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.