Înger violat

Creioane colorate aruncate la coşul de gunoi
urâte desene negre împrăştiate pe duşumea,
copila tremura de parcă ar fi văzut un strigoi
şi-un nod gordian de lacrimi amare vocea-i sufoca.
Vino copilă în braţele-mi calde, nu mă-ndepărta...
Să-ţi iau durerea toată, să te-nalţ aş vrea,
căci tu eşti carne din carnea mea.
Ce demon al nopţii făptura ţi-a cuprins
şi aripile fragede cu-atâta durere ţi-au frânt?
Ale mele aripi să le dividem dinadins,
pe locul liber să plantăm răşină-de pământ
tristeţe şi durere să aruncăm în zenit
şi-n bucurie să învăţăm din nou să zburăm...
Deşi peste mine gândul se-aşază troenit,
de la soare-răsare raze de aur cu nesaţ să furăm.
Copila mea, stai liniştită, vreau doar să-ţi schimb hăinuţele...
Nici o vrăjitoare ori vreun monstru nu te vor mai atinge
căci magul o vrajă a făcut şi pe vecie i-a închis în temniţele
castelului pierdut în negură de timp... Nu mai plânge,
lângă tine e acum un înger păzitor ce te va proteja
şi de mânuţă te va lua, de câte ori nevoie vei avea.
Copila mea cu aripi frânte şi ochi lipsiţi de curcubeu,
cum aş putea acuma oare să-ţi pot reda speranţa-n vise?
Mâine, cu bărbăţie vom umple valizele promise,
cu cele mai frumoase veşminte ne vom îmbrăca
şi-un voiaj salvator vom face în regatul fanteziei...
La Eurodisney vom pleca, lumea zânelor vom vizita,
durerea vom spăla cu lacrima Mesiei.
Vom face o incursiune în castelul Cenuşeresei
şi Albă ca zăpada cu cei şapte pitici îţi voi prezenţa,
multe baloane colorate îţi voi cumpăra
şi dintr-un nor de zahăr pe băţ ne vom înfrupta.
Acum însă încearcă să-nchizi ochişorii
şi-o lume frumoasă vei vedea căci lângă tine e mămica ta...
Alături va sta până când soarele se va întoarce anunţând zorii
şi camera ta din nou va fi luminată
de-al tău surâs inocent revărsat peste lumea toată.
Nu avea frică copila mea, dormi liniştită... aici, pe inima mea...

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!