Femeia potrivită
Tu trebuie neapărat să mă cunoști:
Eu sunt femeia care te așteaptă,
Te-așteaptă și când e convinsă că nu vei veni,
Dintr-o rațiune penelopică absurdă...
Femeia pentru care iubirea n-are rațiune,
Nici rațiunea n-are iubire.
Tu nici acum n-ai înțeles de ce eu fac ce fac,
De ce eu spun ce spun!
Ochii mei au inventat plânsul,
Plânsul acela fără leac și fără sațiu,
Care devine mod de viață, când nu ești înțeles.
Tu trebuie să mă cunoști, dincolo de chipurile,
Pe care am fost nevoită să le port, pentru alții;
Dincolo de zâmbetele de complezență,
De gesturile mecanice și de toate durerile!
Vreau s-o vezi neapărat pe femeia,
Care pentru tine s-a lepădat de toate măștile,
Ca să-ți rămână ție pură, feciorelnică,,
Și care și-a înfrunzit sufletul și și-a înflorit inima,
Pentru a ți le dărui!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre zâmbet
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre plâns
- poezii despre ochi
- poezii despre măști
- poezii despre mod de viață
- poezii despre inventatori
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.