Aşteaptă-mă

Când gândurile bat la poarta mea
le las să intre doar pe cele albe şi pure,
le mângâi delicat în mintea-mi cişmea
le-adorm apoi în inima-mi pură, cofă de mure.
Picioarele-mi scufund în bule de aer,
delicat mă înalţ printre stropii de soare
şi acele pinilor oglindite-n cercuri verzi de apă,
unde noian de amintiri s-au aşezat pe caier
urmând să fie toarse de miile cursoare...
Rămâne doar o zi, pe umeri pune luminoasă capă
căci la tine voi veni adăpătoare
de lumină ruptă din lună şi soare...
Aşteaptă-mă, îţi aduc iubirea pe un taler aerier,
şi apă vie în pocal îţi voi turna, ca un medelnicer.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!