După Stănescu oleacă

nuntiţi cu umbra, vise multe-s zestre
şi-olimp de şoapte ni-i obişnuinţă,
avem în zbor de păsări suferinţă
ce ne tot doare prin odăi rupestre.

ne-navuţesc în duh, cu uşurinţă
de agonie cântece-n orchestre
ce-s vorbitoare-n nopţilor ferestre
de graiuri de uitare de fiinţă.

iertarea cărnii dezvelind păcatul
din taina de icoane de-i venind
pe ea ne dăm pe-un mânz de rai regatul.

că-n timp de sus oricum e iscălind
misiva unor vieţi ce-s surogatul
veciei traiului din nefiind.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!