Vreau să culeg lumină din durere
eu ador îndemânarea de-a te urca sus pe creste
unde-s norii care poartă ploile peste câmpie
cu lumini și cu priveliști ce te poartă în poveste
cu tot dorul ce așează toate într-o feerie
te alint cu zbor de fluturi ce se-așează pe petale
și văd valurile care spală zarea ce de sus se strânge
au ieșit din mare zorii care-ncep să mă îngâne
și cu ropote de izvoare ce-n culori încep a curge
te iubesc cu toată energia și cu freamătul de frunze
în inima mea tristă sub mersul căprioarelor fricoase
vreau să simt pe deplin arsura din ale tale buze
surâsul tău e versul ce cuprinde zările stâncoase.
poezie de Eugenia Calancea (19 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre lumină
- poezii despre îndemânare
- poezii despre versuri
- poezii despre tristețe
- poezii despre poezie
- poezii despre ploaie
- poezii despre nori
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.