O zbatere

e o zbatere de tăceri albe
pe o coală nescrisă...
un zdruncen de timp traversat de violetul
îngrijorat de marginea muchiei.
e starea înscrisă zigzagului
care pare cea mai frumoasă mişcare adeseori,
scursă din fluturii ce învaţă mersul pe aripi.
mişcarea ce parcă tot timpul dansează
pe zidurile primitoare ochilor cătuşe.
se pare totul un balet în marginea ploii
cu reîntoarcerea paşilor în sine.

n-are rost acum să te mai priveşti
în reversul oglinzii reci
ce scoate fiinţa la suprafaţă -
nu-i chip de sens pradă sticlei să te laşi;
mai bine printre gratii de tăceri ruginite
ţi-ai privi propriul adânc
colateral cu ce te bântuie.

doamne, ce frumos e uneori,
chiar magistral;
în lumi să urci iluzii de opal
fluturându-le existenţa de pe un oval.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!