Păduchindu-se

Carate de slove par să adune
Măstile poeziilor de dune
Camuflate să muste versul
Să-şi preamărească mirajul

Ca o cutie de carton goală
Prezentata în mare fală
Cu dezmături-n curva gală
Scofâlcind slove cu haleală

De lauri şi autoadulare
Intre ei cu mare trâmbiţă
Tentaculară caracatiţă
Ce-şi capătă fad culoare

De la lăstare de corali
Ce scriu în perlele dorite
De aceste măsti-mpuţite
Să sature părând ideali

Foamea faimei din abis
Asteptând să le cadă gratis
Alt vers ce ei nu l-au scris
Rânjid apoi spre poet proscris

Cu fată de slăvit scriitor
El, o scamă în vânt trecător
Ce se agaţă în căpuşă
Pe fila ca o roşie cătuşă

Urlând in gura mare, valoare
Are azi ce scrii din copiere
In lumea de turme spălate
De cuvinte subliminate

De aceşti sclavi ordinari
Ce distrug frumusetea lumii
Petrinzând că sunt cei mai mari
Junglii de macaci, genii

Păduchindu-se între ei
Cu lauri-n multe premieri
Ce şi le agată de coadă
Să pară fluturi-n paradă

Fiind doar niste molii ce sug
Şi apoi în intuneric fug
Iesind cu creeatii reflexii
Plini de trufie şi impresii

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!