Cu vinul în păcat

De demonul iubirii-nlănţuit,
Mă las de bunăvoie răstignit
În braţele bacantelor, că vreau
Păcatul din pahare să îl beau

Cu vinul care este şi mi-a fost
O scuză chiar şi-atunci când fără rost,
Perfid amic îmi luam, plin de curaj,
Pe diavolul cel şchiop al lui Lesage,

Dând multe-acoperişuri la o parte,
S-adun între coperţile de carte
Femei descoperite numai mie,
Părtaşe la o altă nebunie.

Şi-acum îmi este vinu-apropiat
Şi-mi umple-adâncul sufletului beat
De dragostea trupească ce m-a dus
Departe, mai departe... de Iisus!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!