Sfârșit...
Tot mai neclară ștearsă îmi apari,
Tot mai lipsită de culoare sens!
Aș putea spune că, exact invers,
De cum te-am cunoscut, îmi pari!
Parcă ți-a fost răpit felul de-a fi,
Sau poate că, așa ai fost mereu!
Sau și mai rău: poate-s de vină eu
Că mi-am permis, ție, a mă jertfi!
Dar cine poate ști până la urmă?!
Nu mai ești azi și asta-i tot ce știu.
Ce mai contează c-a rămas pustiu
Gândul la o iubire sinceră, enormă?!
Tot ce contează e că nu mai ești
Și c-ai luat și dragostea cu tine!
Că-n locul ei ai lăsat doar suspine
Și-un om ce nu mai crede în povești...
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (15 iunie 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre vinovăție
- poezii despre sinceritate
- poezii despre sfârșit
- poezii despre prezent
- poezii despre jertfă
- poezii despre gânduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.