Eminescu

Tu, Eminescu, astru sfânt...
Al neamului nost' românesc
Rămâi un geniu pe pământ,
Idol îmi eşti şi te iubesc.

Luceafăr blând, luceafăr sfânt,
Ce poezia-ţi curgea-n vine,
Coboară iarăşi pe pământ
De pe-ale stelelor coline

Şi ne aduce nouă iară,
Bucuria-n suflet - toată -
Acum sunt vremuri de ocară...
Versuri îţi scriu din inimă.

Luceafăr poeziei eşti!
Eşti viu şi vei rămâne viu
Marele nostru geniu eşti,
Despre tine vreau să scriu.

Un omagiu mare - un respect -
Ţi-aduc acum în scris pe drept,
Ce ai lăsat tu pe pământ
Reprezintă foi de-argint.

Coboară iarăşi tu
Alunecând pe-o rază,
Luceafăr, Eminescu...
Şi ne mai scrie-o frază.

Şi ne mai spune despre tine
Eşti sus acolo? Îţi e bine?
Învaţă-ne pe noi cei răi,
Cum e să compui din Rai?

Eminescu, înger sfânt
Chiar tu! Luceafăr blând,
Rămâi geniu pe hârtie,
Rămâi geniu-n poezie.

La steaua ta-i ajuns,
Luceafăru-ţi ne face semne...
Spune-ne este frumos
Să compui printre stele?

"Şi era una la părinţi"
Scriai odinioară,
Luceafăr, tu, cu vechi dorinţi,
Coboară-te, coboară...

"Coboară-n jos", aşa scriai
Trimite-ne un semn
Pleonasmul distrugeai,
Geniule roman.

România-i mama ta,
Bolta cerească ţi-aparţine...
Noi ne amintim cu drag
Luceafăru-ţi din vine.

poezie de Laurenţiu-Bogdan Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!