Geografii 3
acolo
în țipătul cerului sunt
lanurile
lanurile cu pasărea
de bunăvoie rămasă înaltă și liberă
în captivitate
cineva îi auzise muțenia
într-o amintire de demult venită când
durerea din piept era numai un fel de a spune că există
miracol
cineva simțise
felul ei grațios de a așeza pacea
ca o gospodină iscusită masa oaspeților de onoare
auzise și înțelesese
înțelegerea lui cuprinsese nesfârșirea
o strânsese în pumn
fără s-o sufoce
nici prea târziu / nici prea devreme o eliberase puțin câte puțin
în doze homeopate
să nu ucidă
atât de mult iubise...
când cobori
se face
mai-puțin-lan / mai-puțin-pasăre...
cresc trupuri
hipertrofiate țesuturi împrăștie
dorința bolnavă a închiderii-în-sine
fără de știre oamenii zac
în spitale incognito
frica împinge zborul în umeri
aici
dedesubt
ne întâmplăm
noi
realități frugale dezvelite
tragem de cuvinte să prelungim clipa
avem
o pasăre pământie pe care
posedați
o creștem
în colivii
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păsări
- poezii despre geografie
- poezii despre creștere
- poezii despre înălțime
- poezii despre știri
- poezii despre zbor
- poezii despre realitate
- poezii despre pace
- poezii despre onoare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.