Iubirea, ca o rodie
Iubitul meu, apleacă-te și adună
Din trupurile noastre care ard,
Scânteile ce pot să recompună
Iubirea. Să nu piară în hazard!
Această plinătate dureroasă,
-O rodie din care ne-nfruptăm-
Pe cât ne este azi de generoasă,
Pe-atât ne va fi dat să îndurăm.
Ca într-o za de carne și dorință
În palma ta se-ascunde pumnul meu,
Și în strânsoarea care-l înființă
Rămâne precum un opiaceu.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mioara Anastasiu. [Vezi poezii despre iubire, poezii despre prezent, poezii despre generozitate, poezii despre durere, poezii despre dorințe sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.