Şirul indian de metafore

la semnul din cerul neatins pianul cântă
notele muzicale orânduiesc fără saţiu
logodna culorii verde
copilul meu fidel – iubirea munte

în frumuseţea clipei de maturitate – poetul
femeia cu părul de foc
şi ochii de cer
un incendiu de argint – jurăminte rostesc

în necuprins un portativ al naiului din ape
pe chipul ce arde mai presus de lume
val din albastru
nume

invidiat de busola orizontului visul de sidef
impresionante trăiri descătuşate
trupurile noastre un miracol trăiesc
metafore.
Ca la un zvon ce lin adie
Ureachea fin, mereu ascult...
Tot mai puţină armonie...
Pustiu din ce în ce mai mult.
.
Şi din comoara-mi de suspinuri,
Cu amintiri, cu dor îmbrac
Acest amor bogat în chinuri
Şi-n mângâieri de tot sărac.

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!