Dansul nefardat al frunzelor
în ideea de a fi ramura din salcia rondului
inspir a doua tinerețe
respir prin zâmbetul cuminte
când buzele nesătule de înțelesuri
își odihnesc taina pe trupul flămând
picior peste picior
sămânță și rod
din timp
frunza-și dansează culoarea din iubirea verde
în trecere alunecarea prin vreme
eternitatea zilelor
ieri o generație
azi tulburătoare metaforă a tainei
pe margine de viață
meditația repovestește idealul într-un exil de fapte
între a vrea și vrere oglinda palmelor
în poala molcomă a speranțelor
o reverență
cu cercei în ureche
luminile priveau în ritmul respirației
o taină
dintr-o filozofie de weekend
mâinile iubitei
sentimentele în cercul de... vreme
al fecundității
Divine.
poezie de Vali Nițu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre iubire
- poezii despre dans
- poezii despre zâmbet
- poezii despre zile
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre urechi
- poezii despre trecut
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.