Ți-aș cere să pleci...
Fluture prins în palmele tale,
cuvântul din mine, arde,
ca o lună decapitată,
bea din aghiasma nopții
și nu-și mai potolește setea.
Jarul scundelor mă perpelește,
doar rochia albă de in e toată zâmbet
și genunchii cuprinși în desfătarea ei....
Ți-as cere să pleci,
lăsându-ți sufletul lipit de mine,
dar păstrând cu sfințenie bucata de cer
în care, până la sufocare ne iubim.
Spune-mi că toate rănile ne vor fi icoane
și nicio lacrimă nu ne va biciui!
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Magdalena Dorina Suciu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre sfințenie
- poezii despre rochii
- poezii despre noapte
- poezii despre iubire
- poezii despre icoane
- poezii despre fluturi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.