Şotron pe file

Hoinărind printre umbrele
Ce cădeau instant din slove,
In ziduri,.. satrapele
să ucidă versurile.

Ridicând o cărămidă
Aruncată de o pleiadă..
De critici de faţadă
Prea mari să se creadă.

Şi am desenat un şotron
Pe caldarâmul filelor
Am început să sar zorzon
Cu al condeiului picior

Unul dintre cele două
Alb sau negru să joc vouă
Pe pătrate versurile
Ajungând în abisurile

Şi la vise interzise...
Nestiind ce e sub fiecare
Când săream de disperare
Sau din şoapte promise

Pe târâmul poemelor
Simţind ba jocurile
Fără preţ a copiilor
Sau cele de aici a ielelor

Nepăsându-mi de nimic
Jucând acest cathars şotron
Să găsesc pătratul empiric
Al poemului de cordon

Ombilical, ce să lege
De placenta poeziei
Foamea mea a nebuniei
De fi, fiu fărădelege

Cutumelor academiei
Ce-mi legau silabele
In şabloane de zăbrele.
Fără a da bucuriei

De a scrie frâul, liber
Să sar cu condeiul ronin
In baltă ca un copil senin
Să fug prin versuri să sper

Visul meu de avatar
De a găsi infinitul
Jucând poezia ca un copil
Fără griji şi a fi avar

De lauri şi multe premii
Ce le dau false Uninunii
Celor ce prăvăleau mascat
Peste mine neîncetat

Zidurile umbrelor
Ce ei le ascundeau bine
Cu critici prea venine
Ce nu mai otrăvesc acum
Copilul trezit din mine

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!