Poeme suspendate

Mă afum cu o lumânare
De aceea a iadului, tare..
Clipa trecând şerpuitoare
Nu te aud culoare-n zare.

Nisipul sa oprit se pare!
Privind în dune de umbre,
Să te zărească mirare
Ce-n trupul lui răsare

Oaze ochilor mei orbi
Mirajelor timpului robi
Până ai apărut deodată
In zbor pe filă fermecată

Mângâindu-mi călimara
Precum Aladin lampa
Să mă scape de vampa
Singurătate selenară

Ce-o duceam in zi şi seară
In desaga mea de cuvinte
Pe cămile de fum în minte
Ca un beduin de ceară

Ce se topea în soare
Renăscând în frig de noapte
A deşerturilor fără metafore
Ce mi le-ai născut tu poveste

Cum în o mie una nu mai este
Prin grădini nemaivăzute
Semiramidă de şoapte
Prin poemele mele suspendate

De curcubeie-nfipte-n stele
Să legene-n cuiburi de flori
Când tu spre mine zbori
Răsfind rouă in versuri

Să naşti din fiecare punct
De nisip câmpuri de maci
Albaştri si rosii şi violet
In metafore de curcubeie

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!