Esența nemuririi
Iubită, mamă, ori soție,
Sau soră, ori femeie sfântă,
Cu dalta, sculptorii-ți spun ție
Tot ce în inima lor cântă.
Penelul pictorului este
Dezlănțuit să preamărească,
Făptura ta într-o poveste
Ce-n curcubeu stă să-nflorească.
Dar eu, Poetul, sărăntocul
Ce are-n suflet doar Cuvântul,
Cum, oare, să-ți descriu norocul
De-a lumina întreg Pământul?
Minune ce-ți slujești menirea,
Cum să-ți arăt prin vorbe, rostu,
Că tu ești însăși nemurirea,
Născând pe Dumnezeul nostru?
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre suflet
- poezii despre soție
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre poezie
- poezii despre pictură
- poezii despre noroc
- poezii despre muzică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.