Gust de tuș
Poetul rămâne nemâncat
De poezie înfometat
Să nu-ndrăznesti, galant
Să-i oferi un dumicat
Te respinge,.. rușinat.
Dă-i un pahar de liniște
Și o filă să muște
Hrana-i ce-i ajunge...
Când călimara-i plânge
Să-i fie plină cu sânge!
Ce-l scrie cu gând curat
In postul său prea nebun
Când arde-n puncte de scrum
Inspirației cu trup de fum...
Ce acum la săturat
Și imediat la-nfometat!
Negându-și creațiile
Ce i se par cu gust sărat
Degustate-n privirile...
Celui ce la invitat.
Să-i deschidă sufletul
De cititori devorat
Cu unul neîmpăcat..
Când dă lumii gustul,
Doar de el savurat
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Petru Daniel Văcăreanu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre rușine
- poezii despre plâns
- poezii despre nebunie
- poezii despre muște
- poezii despre gânduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.